Poliuretan vs polistiren
Adesea apare întrebarea: Care este diferenţa dintre spuma poliuretanică şi polistiren? Prezentarea ce urmează este o comparaţie generală între cele două produse şi nu se referă, neapărat, la un anumit produs sau o anumită marcă.
Există câteva criterii ce trebuie avute în vedere în momentul în care veţi lua hotărârea în privinţa modalităţii în care vă veţi izola locuinţa, respectiv cel pecuniar, cel al amortizării investiţiei în timp, al siguranţei dumneavoastră, al asigurării unui ansamblu de condiţii ce ar constitui comoditatea vieţii dumneavoastră materială, unui cămin plăcut, comod, igienic şi nu în ultimul rând cel al sănătăţii familiei dumneavoastră, cele opt diferenţe prezentate în continuare făcând diferenţa:
- Coeficientul de transfer termic (lamda), ce reprezintă valoarea rezistenţei materialului cu care este realizată o izolaţie la transferul termic. Spuma poliuretanică are o valoare de aproximativ 0.020 W/mp K, în comparaţie cu polistirenul expandat ce are o valoare de aproximativ 0,036 W/mp K. Coeficientul de transfer termic pentru ambele materiale poate varia în funcţie de densitatea materialului şi de producătorul acestuia.
- Rezistenţa chimică. Spuma poliuretanică este rezistentă la daunele cauzate de alte substante chimice. Polistirenul expandat este sensibil la solvenţi pe bază de petrol, cum ar fi benzina, mai multe tipuri de spray-uri de insecte şi adezivi comuni.
- Rezistenta la foc. Poliuretanul este un plastic stabil din punct de vedere termic şi nu se topeste. Acesta nu este deteriorat pană când temperatura nu ajunge la 700°C - 800°C şi apoi devine casant. Spuma poliuretanică are propietăţi ignifuge, nu arde şi nu întreţine arderea. Pe de altă parte, polistirenul se inmoaie la temperaturi de peste 190°C şi se topeşte la temperaturi de 240°C - 300°C. Unele produse ce au la bază polistiren expandat sunt tratate ignifug şi nu întreţin arderea dar se topesc la o temperatură foarte scazută.
- Toleranţa dimensională. Datorită procesului de fabricaţie, panourile de polistiren expandat au toleranţe stricte pentru grosime şi marime faţă de spuma poliuretanică ce este aplicată pe orice întindere şi în funcţie de grosimea şi densitatea cerută de suprafaţa ce necesită izolaţie.
- Metoda de conectare a panourilor. În cazul polistirenului expandat sunt necesare şi alte materiale pentru lipirea, îmbinarea şi stabilizarea panourilor (adeziv, plasă armare, dibluri pentru polistiren, profile de colţ, amorsă, etc), în cazul spumei poliuretanice nefiind nevoie de materiale anexe datorită faptului că aceasta se aplică, fără întrerupere, eliminandu-se punţile termice dintre panouri, pe intreaga suprafaţă a cladirii, indiferent de dimensiunea şi forma acesteia.
- Material rezidual. Polistirenul expandat se poate achiziţiona în baxuri, suprafaţa acoperită variind de la 4 – 7 metri pătraţi, în funcţie de grosimea panourilor, cantitatea achiziţionată nefiind necesară în totalitate, de aici rezultând o cantitate de material rezidual considerabilă, în cazul spumei poliuretanice neexistând asemenea pierderi, costul pe întreg proiectul reducându-se simţitor.
- Izolarea fonică. Izolarea perfectă a unei locuinţe include nu doar izolarea elementelor ce au legatură cu exteriorul (pereţi, acoperiş), ci şi a ferestrelor şi uşilor, respectiv a cadrelor lor, ţevilor şi a pardoselilor, izolarea celor din urmă fiind imposibilă cu ajutorul polistirenului expandat, propietăţile spumei poliuretanice din punct de vedere al izolarii fonice fiind net superioare celor ale polistirenului expandat, metodele clasice fiind apropiate ca şi compoziţie sau structură cu cele ale spumei poliuretanice, respectiv plăci din fulgi de burete, plăci din burete şi pâslă.
- Hidroizolaţia. În acest caz diferenţele sunt majore, polistirenul expandat fiind higroscopic, absorbând şi reţinând apa, îngreunând structura pe care a fost montat, putând rezulta dezlipirea lui, permiţând diferitelor insecte să patrundă între acesta şi peretele imobilului, favorizând apariţia mucegaiului şi a igrasiei. Umiditatea va dizolva sărurile din zidărie şi le scoate la suprafaţă, distrugând stratul de vopsea aplicat pe un perete, tencuiala de pe acesta, plăcile din gips-carton sau orice alt material poros. Din cauza faptului că în acea zonă se păstrează umezeala, va fi inevitabilă apariţia mucegaiului, bacteriilor, ciupercilor, toate acestea ducând la posibila apariţie a diverselor boli, alergii, etc. Acest lucru se poate întampla chiar dacă este vorba de o construcţie nouă sau nu. Spuma poliuretanică cu celule închise are propietăţi hidroizolatoare ceea ce face ca balanţa să se încline în totalitate, din acest punct de vedere, cel puţin în favoarea poliuretanului.
CONCLUZIE : Spuma poliuretanică oferă o valoare mai mare de siguranţă structurii imobilului dumneavoastră.